Los primeros cinco poemas de esta selección están escritos originalmente en español y traducidos al rumano por la propia autora.
ANÁSTASIS
Murió de noche.
La lloré tres días
y luego me senté paciente a su lado
esperando que resucitase.
Me habían explicado
que alguien de entre nosotros,
que era santo,
había resucitado
al tercer día
y había subido al cielo.
Ella también era santa, pensé,
y mientras esperaba,
tenía el corazón encogido
por si en vez de quedarse
subiría al cielo
ella también.
De Mil y una muertes, La Garúa Poesía, Barcelona, 2016
ANASTAZĂ
A murit noaptea
și am plâns-o trei zile.
Iar apoi m-am așezat lângă ea răbdătoare
așteptând să învie.
Mi s-a explicat
că cineva dintre noi,
care era sfânt,
înviase
a treia zi
și urcase la ceruri.
M-am gândit că și ea era sfântă,
iar în timp ce așteptam,
aveam inima strânsă
ca în loc să rămână
nu cumva să se urce la ceruri
și ea.
De O mie și una de morți, Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018
PORQUE NO ES TUYO
No sabes acabar este poema
porque no es tuyo.
Te llegó un día lleno de amapolas
calladas, exangües y ausentes.
Se te posó sobre los ojos
como una mariposa despistada
y te cegó,
pero sentías sus alas
tambaleantes, aturdidas, lejanas.
Hoy, su aleteo ilumina tu ceguera.
Te habla en una lengua extraña
hecha de un silencio infinito
como un campo de trigo verde
dormido bajo el sol.
Te confiesa que hay muertos jóvenes
que aún pueden oler la tierra húmeda,
muertos que viven abrazos en la hierba,
felicidades amargas que palpitan
bajo la piel del olvido,
últimos y sagrados deseos de inocentes
desaparecidos en alguna de tantas guerras,
o un hambre atávica que se filtra raíces abajo
junto al olor a pan recién hecho.
También te confiesa que hay muertos viejos
que ya no pueden oler ni recordar olores,
muertos que se han vuelto materia
en descenso hacia el centro de la tierra
donde toda la vida que hemos sido
se reduce a un punto ínfimo
que todo lo contiene.
No sabes acabar este poema
porque no es tuyo.
Es el poema de todos los que han vivido
muerte y vida voluptuosamente,
los que saben que la tumba
es el único espejo que siempre
te devuelve el mismo rostro.
Un poema que sube desde las entrañas de la tierra,
desanda tiempo y espacio,
se posa sobre tus ojos
—efímera mariposa cegadora,
y te pide desesperadamente que lo continúes.
De Mil y una muertes, La Garúa Poesía, Barcelona, 2016
ÎNTRUCÂT NU-I AL TĂU
Nu știi cum să termini acest poem
întrucât nu-i al tău.
A ajuns la tine într-o zi doldora de maci
tăcuți, epuizați și absenți.
Iar atunci poemul ți s-a așezat pe ochi
ca un fluture indecis
și te-a orbit,
dar îi simțeai aripile
nesigure, buimăcite, îndepărtate.
Astăzi, bătăile sale de aripi îți iluminează orbirea.
Îți vorbesc într-o limbă stranie
alcătuită dintr-o tăcere infinită
ca un lan de grâu verde
adormit sub soare.
El îți mărturisește că există morți tineri
care încă pot mirosi pământul umed,
morți cu îmbrățișările lor vii în iarbă,
cu fericiri amare care palpită
sub pielea uitării,
ultime sfinte dorințe ale inocenților
dispăruți în unul din numeroasele războaie,
o foame atavică filtrându-se printre rădăcini
împreună cu mirosul de pâine proaspătă.
Poemul îți mai mărturisește că există și morți bătrâni,
care nu mai pot mirosi și nici nu-și pot aminti de mirosuri
morți care se transformă în materie
și coboară spre centrul pământului
unde toată viața care am fost
se reduce la un punct infim
care pe toate le cuprinde.
Nu știi cum să termini acest poem
întrucât nu-i al tău.
Este poemul tuturor acelora care au trăit
cu voluptate moarte și viață,
ei știu că mormântul
e singura oglindă care întotdeauna
același chip ni-l restituie.
Un poem ce urcă din măruntaiele pământului,
face cale întoarsă prin timp și spațiu,
ți se așază pe ochi —
efemer fluture orbitor,
și îți cere cu disperare să continui să-l scrii.
O mie și una de morți, Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018
METAMORFOSIS
Una mañana,
hace unas cuantas vidas,
me desperté y decidí ponerme a prueba.
Me dije:
serás mujer y hombre,
pez, insecto y pájaro,
montaña y grano de arena.
Como quien disfruta leyendo el final de los cuentos
antes de comenzarlos,
primero fui grano de arena
perdido en la infinitud inexorable
reflejada en la permanencia de las cosas.
Fui también montaña
extraviada en el inconsciente de los mortales
y descansé tanto durante esas vidas
que tuve la tentación de ser,
cuanto antes, hombre o mujer.
Pero dejé que las cosas siguieran su curso
y fui insecto —multiplicidad
reflejada en mi telúrica existencia.
Luego fui pez
debatiéndome entre el atávico
ir y venir de los mares.
Esa forma de vida me hizo albergar
deseos de alzarme
y entonces fui pájaro,
desplegando mis alas con la cadencia del infinito.
Fue cuando sentí tanta admiración
que en sueños entablaba conversaciones
con héroes que habían sido capaces de superar
prueba tras prueba hasta llegar a conquistar
el reino y la belleza.
También decidí hacer una pausa
y durante alguna vida
sencillamente no fui nada.
Ahora soy hombre. Ahora soy mujer.
No os extrañe si os confieso
que he sido muchos hombres y muchas mujeres,
y que de todas esas vidas conservo un recuerdo
más nítido que el alma de la palabra primera.
No acabaría nunca si os contara quién fui.
Mujeres y hombres
que habían sido granos de arena,
montañas, peces, insectos y pájaros
y una infinidad de otras cosas y de otros seres.
Hombres y mujeres extraviadas dentro de unas vidas
que, la mayoría de las veces, no eran las suyas.
Hombres y mujeres que sin embargo supieron ser ellas
y reconocerse a sí mismas cuando se llamaban
Adán y Eva, Orfeo y Eurídice, Romeo y Julieta,
Él y Ella, Tú y Yo.
De Intermitencias, Sabina Editorial, Madrid, 2018
METAMORFOZĂ
Într-o dimineață,
cu câteva vieți în urmă,
m-am trezit și am hotărât să mă pun la încercare.
Mi-am zis:
vei fi femeie și bărbat,
pește, insectă și pasăre,
munte și fir de nisip.
Precum cei care citesc sfârșitul poveștilor
înainte de a le începe,
mai întâi am fost fir de nisip
pierdut în infinitatea inexorabilă
reflectată în permanența lucrurilor.
Am fost și munte
pierdut în inconștientul muritorilor
și m-am simțit atât de bine în toate acele vieți
încât m-a tentat să fiu,
cât mai repede posibil, bărbat sau femeie.
Dar am lăsat lucrurile să-și urmeze făgașul
și am fost insectă - multiplicitate
reflectată în telurica mea existență.
Apoi am fost pește
zbătându-mă între atavicul
dus și întors al mărilor.
Această formă de viață mi-a stârnit
dorința de înălțare
și am fost pasăre -
îmi desfășuram aripile în cadența infinitului.
Și admiram totul atât de intens,
încât în vise, conversam
cu eroii ce fuseseră capabili să treacă
de toate probele până ce-au cucerit
regatul și prințesa.
M-am hotărât din nou să mă opresc
și timp de câteva vieți
pur și simplu n-am fost nimic.
Acum sunt bărbat. Acum sunt femeie.
Să nu vă mirați dacă v-aș mărturisi
că am fost mulți bărbați și multe femei,
și că din toate acele vieți păstrez o amintire
mai netedă decât sufletul cuvintelor dintâi.
Nu aș termina niciodată dacă v-aș spune cine am fost.
Câți bărbați și femei
care fuseseră cu toții fire de nisip,
munți, pești, insecte și păsări
și o infinitate de alte lucruri și de alte vietăți.
Bărbați și femei pierduți în niște vieți
ce aproape niciodată nu erau ale lor.
Bărbați și femei care au știut totuși să fie ei înșiși
și să se recunoască pe sine când se numeau
Adam și Eva, Orfeu și Euridice, Romeo și Julieta,
El și Ea, Tu și Eu.
La versión en rumano de la propia autora se publicará en 2021 en el libro Intermitențe, Școala Ardeleană, Cluj-Napoca
7.
hay ciervos en mi sueño
sus ojos
guardianes del miedo
rastrean los bosques extraviados
dentro de mis pupilas
hablan
todas las lenguas
que alguna vez he sabido
y yo los entiendo
y me regocijo
cuando el caos se me hace cosmos
desde dónde amar
desde un lugar de aire y luz
que solo existe en la memoria
desde una infancia imaginada
que palpita dentro de este sueño
como el movimiento inalcanzable de una estrella
las palabras
duermen en mi garganta
un sueño superfluo
desde dónde escribir
desde aquel verso incierto
que al leer dejé de serme ajena
desde antes de cualquier comienzo
sin comienzo
porque jamás tuve un primer amor
porque jamás escribí un primer verso
De Temprana Eternidad - Antología personal bilingüe español - rumano, Caza de Libros & Ulrika Editores, Ibagué, Colombia, 2019
7.
există și cerbi în visul meu
ochii lor
paznici ai fricii
rătăcesc prin pădurile pierdute
în pupilele mele
vorbesc
toate limbile
pe care le-am știut vreodată
și eu îi înțeleg
și mă bucur
când devine cosmos haosul meu
de unde să pot iubi
dintr-un un loc de aer și lumină
care există doar în amintire
dintr-o copilărie imaginată
ce palpită în acest vis
ca mișcarea intangibilă a unei stele
cuvintele
dorm în gâtlejul meu
un vis de prisos
de unde să pot scrie
oare dinspre acel vers nesigur
pe care citindu-l nu mi-am mai fost străină
sau de dinaintea oricărui început
fără de început
fiindcă prima iubire n-am avut-o nicicând
fiindcă primul vers nu l-am scris niciodată
O eternitate timpurie - Antologie personală bilingvă spaniolă - română, Caza de Libros & Ulrika Editores, Ibagué, Columbia, 2019
15.
no es ni helecho ni zarzamora
la muerte
elijo la vida lenta
esta vez
el sosegado envejecer del árbol
que tengo delante
y que ahora me sostiene
el camino infinito
hacia el mar que vi por primera vez
aquellas montañas gigantes desplomadas
en un cambio de estado de inmensidad
y el lento sumergir de mi ser
en un coro antiguo de aguas
lágrimas
que se mezclan con la sal
y se vuelven plegarias
reminiscentes caricias de la diosa petrificada
dentro de mi primer sueño
elijo la vida lenta
esta vez
ignorar que el árbol siempre reverdece
soñar dentro de este mismo sueño
rezar en octosílabos que encierran el sentido último del mundo
y curan para siempre todas las heridas
olvidar a la madre
olvidar al padre
mas sin ser huérfana
sentirme hija madre diosa hermana hada bruja
más allá de la vida
más allá de la muerte
que no es ni helecho ni zarzamora
sino oscuridad y caverna
círculo y esfera
de nuevo y siempre
fulgor destello luz
Temprana Eternidad - Antología personal bilingüe español - rumano, Caza de Libros & Ulrika Editores, Ibagué, Colombia, 2019
15.
nu e nici ferigă nici ienupăr
moartea
aleg viața înceată
de data asta
tăcuta îmbătrânire a copacului
pe care-l am în față
și care acum mă susține
drumul infinit
către marea pe care am văzut-o pentru întâia dată
acei munți uriași prăbușiți
într-o preschimbare a stării de imensitate
și în lenta cufundare a ființei mele
într-un cor antic de ape
lacrimi
ce se amestecă cu sarea
și se transformă în rugăciuni
reminiscente mângâieri ale zeiței pietrificate
înlăuntrul primului meu vis
aleg viața înceată
de data aceasta
ignor copacul ce mereu înverzește
visez în acest vis
mă rog în octave ce încifrează sensul ultim al lumii
și vindecă pe vecie toate rănile
uit mamă
uit tată
fără să fiu orfană
sunt fiică mamă zeiță soră zână vrăjitoare
dincolo de viață
dincolo de moarte
ce nu e nici ferigă nici ienupăr
ci întuneric și peșteră
cerc și sferă
din nou și mereu
lucire licăr lumină
O eternitate timpurie - Antologie personală bilingvă spaniolă - română, Caza de Libros & Ulrika Editores, Ibagué, Columbia, 2019
Estos dos últimos poemas de la selección están escritos originalmente en catalán y traducidos al español por la propia autora.
LA MÀ QUE TREMOLA (FRAGMENT 13)
La llengua-mare és una mar i et creix a dins. Cada poema escrit (en una altra llengua) és un suïcidi. Bellesa morta que sura i espera que algun dia la ressuscitis. Si és que en sabràs.
poema inèdit de La mà que tremola, pròxima publicació octubre 2020, CafèCentral, col·lecció Balbec, Barcelona
LA MANO QUE TIEMBLA (FRAGMENTO 13)
La lengua-madre es un mar que crece dentro de ti. Cada poema escrito (en otra lengua) es un suicidio. Belleza muerta que flota y espera que la resucites algún día. Si es que alguna vez sabrás.
poema inédito en traducción de la autora, del libro escrito en catalán, La mano que tiembla, pròxima publicació octubre 2020, CafèCentral, col·lecció Balbec, Barcelona
LA MÀ QUE TREMOLA (FRAGMENT 15)
Podries dir que la llengua-mare fa olor de maduixes de bosc, de cafè acabat de fer, de llibres nous. Però t’adones que aquesta no seria tota la veritat. També fa olor de llargues cues que mai no has fet per comprar el pa. De zumzeig d’abelles. I d’absències. Ja no pots dir llengua-mare. Suprimeixes la paraula i dius només llengua. Aquesta o aquella altra. Un so que et bressoli, tot i que saps que ja mai no es curaran les teves ferides.
poema inèdit de La mà que tremola, pròxima publicació octubre 2020, CafèCentral, col·lecció Balbec, Barcelona
LA MANO QUE TIEMBLA (FRAGMENTO 15)
Podrías decir que la lengua-madre huele a fresas salvajes, a café recién hecho, a libros nuevos. Pero te das cuenta de que esta no sería toda la verdad. También huele a largas colas que no has hecho nunca para comprar el pan. A zumbido de abejas. Y a ausencias. Ya no puedes decir lengua-madre. Suprimes la palabra y solamente dices lengua. Esta o aquella otra. Un sonido que te acune, aunque sabes que nunca se curarán tus heridas.
poema inédito en traducción de la autora, del libro escrito en catalán, La mano que tiembla, pròxima publicació octubre 2020, CafèCentral, col·lecció Balbec, Barcelona
Corina Oproae. Poeta y traductora, nació en Transilvania, Rumanía. Reside en Cataluña desde 1998. Escribe en español y en catalán. Mil y una muertes (La Garúa Poesía, Barcelona, 2016) es su primer libro de poemas, también publicado en rumano, en su traducción, en 2018. Su segundo libro, Intermitencias, fue publicado por Sabina Editorial, Madrid, en 2018. En 2019 publicó Temprana Eternidad, una antología personal en Colombia bajo el sello Caza de Libros & Ulrika Ediciones que incluye, además de una selección de poemas ya publicados, poemas del libro inédito Desde dónde amar. En catalán ha escrito La mà que tremola (La mano que tiembla), un libro de reflexión poética sobre el hecho de escribir en una lengua que no es la lengua materna, que será publicado por la editorial catalana CafèCentral, en octubre de 2020. Traduce del rumano y del inglés al catalán y al español. Ha traducido autores como Marin Sorescu (premio Cavall Verd Rafel Jaume de Traducción Poética, 2014), Lucian Blaga, Gellu Naum, Ana Blandiana (premio Jordi Domènech de Traducción de Poesía, 2015), Dinu Flamand o Mary Oliver. Forma parte del jurado del premio de traducción poética Jordi Domènech.
Corina Oproae. Poetă și traducătoare, s-a născut în Transilvania, România. Din 1998 locuiește în Catalonia. Scrie în spaniolă și în catalană. Mil y una muertes (La Garúa Poesía, Barcelona, 2016) este prima sa carte de poeme, tradusă în română de ea însăși și publicată în 2018 la editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca. A doua sa carte, Intermitencias (Intermitențe), a văzut lumina tiparului la editura Sabina Editorial, Madrid, în 2018. În 2019 a publicat Temprana Eternidad (O eternitate timpurie), o antologie personală la editura columbiană Caza de Libros & Ulrika Ediciones, care include, pe lângă o selecție de poezii deja publicate, poeme din cartea inedită Desde dónde amar (De unde să pot iubi). În catalană a scris La mà que tremola (Mâna care tremură), o carte de reflecții poetice asupra faptului de a scrie într-o limbă diferită de limba maternă și care va vi publicată la editura catalană CafèCentral, în octombrie de 2020. Traduce din română și din engleză în catalană și spaniolă. A tradus poeți ca Marin Sorescu (premiul Cavall Verd Rafel Jaume de Traducere Poetică, 2014), Lucian Blaga, Gellu Naum, Ana Blandiana (premiul Jordi Domènech de Traducere de Poezie, 2015), Dinu Flamand sau Mary Oliver. Este membră a juriului pentru premiul de traducere poetică Jordi Domènech.
Corina Oproae. Poeta i traductora, va néixer a Transilvània, Romania. Viu a Catalunya des del 1998. Escriu en castellà i català. Va debutar el 2016 amb Mil y una muertes (La Garúa Poesía, Barcelona), llibre també publicat el 2018 en romanès, en la seva pròpia traducció. El seu segon llibre de poemes, Intermitencias, va ser publicat per Sabina Editorial, Madrid, el 2018. El 2019, a Colòmbia, amb el segell Caza de Libros & Ulrika Ediciones, va publicar Temprana Eternidad, una antologia personal que inclou, a més a més de poemes ja publicats, també poemes del llibre inèdit Desde dónde amar. En català ha escrit La mà que tremola, una reflexió poètica sobre el fet de viure i escriure en una llengua que no és la llengua materna i que serà publicat per l’editorial catalana CafèCentral, a l’octubre de 2020. Tradueix del romanès y de l’anglès al català i a l’espanyol. Ha traduït poetes com Marin Sorescu (premi Cavall Verd Rafel Jaume de Traducció Poètica, 2014), Lucian Blaga, Gellu Naum, Ana Blandiana (premi Jordi Domènech de Traducció de Poesia, 2015), Dinu Flamand o Mary Oliver. Forma part del jurat del premi de traducció poètica Jordi Domènech.
